Povestea unei fotografii

Uitându-mă la primele poze pe care le-am primit de la fotograful nostru de la nuntă, m-am oprit la poza asta. Mă rog, la pozele astea două. Și asta din mai multe motive. Pe lângă faptul că sunt două poze superbe, mi-am amintit și ce poveste frumoasă au în spate.

V-am mai povestit și în alte articole cum eu cred în zicala Everything happens for a reason, și că uneori planetele se aliniază și lucruri frumoase se întâmplă atunci când nu te aștepți sau nu te pregătești pentru ele. Și deși nu cred că trebuie să stăm să așteptăm să pice lucruri din cer, ci trebuie să muncim pentru ele, uneori o doză de noroc sau pur și simplu să fim undeva la un anumit moment pot fi ingredientele care fac diferența.

Cam așa s-a întâmplat și în cazul poveștii mele cu John. Eu nu mi-am dorit niciodată să vin în America nici măcar în vizită. Nu m-a tentat ideea, nu m-a pasionat visul american, și erau destule locuri în Europa pe care încă le aveam pe listă și la care nu ajunsesem până atunci.

Cristina, prietena mea din facultate și fata din poză, a tot încercat încă din primul an să ne convingă pe mine și pe Flavia să mergem cu programul work & travel. Nici eu, nici Flavia (din câte țin minte), nu am părut entuziasmate și nu am vrut să mergem. Cristina a lăsat-o moale cu ideea asta în anul I, dar ne-a propus din nou să mergem în anul II. Nici nu mai știu cum sau de ce, dar și eu și Flavia am acceptat. Probabil nu am vrut să treacă anii de studenție și să ne întrebăm cum ar fi fost dacă.

Pentru a face povestea și mai interesantă, ar mai fi de zis că după ce am acceptat să mergem în SUA, până în ultima clipă era în plan să mergem în statul New York să lucrăm. Cu câteva zile înainte să plecăm, destinația s-a schimbat. Nu a mai fost New York, ci Beaver Island, locul unde l-am cunoscut pe John. Cristinei îi datorez faptul că l-am cunoscut pe John, iar Flaviei, care m-a convins să merg în același loc și în vara următoare, îi datorez începutul poveștii mele de iubire cu John (eu nu aveam în plan să revin în SUA în cea de-a doua vară).

De multe mă întreb unde aș fi fost azi dacă lucrurile nu s-ar fi întâmplat cum s-au întâmplat. Cu siguranță aș fi avut o poză de genul, însă poate era altcineva în rolul de mire în ziua aceea. E interesant cum fiecare lucru în viață și fiecare decizie te duce într-o direcție nouă și poate complet diferită de tot ce îți imaginai sau plănuiai. Nu neapărat mai bună sau mai rea, dar nouă, diferită, interesantă și care te scoate din zona de confort.

Anyway, ce voiam să vă spun e că fără Cris și Flavia, povestea mea nu ar fi fost cu siguranță la fel și eu poate nu vă povesteam acum despre cum e viața peste ocean într-o poveste de iubire româno-americană. 🙂

What is meant to be will always find its way. 

gutu sebastian foto

mireasa timisoara

Comments


Salut! Eu sunt Alina și de aproximativ un an și 6 luni de zile locuiesc în Statele Unite, unde am luat totul de la 0 încercând să îmi croiesc și să îmi găsesc drumul. Cred în vise împlinite, în oameni și mai cred că viața e un mix între muncă multă, noroc, momente și decizii cheie. Cred că poți găsi frumosul în aproape orice situație și poți învăța ceva de la fiecare persoană pe care o întâlnești. Mă bucur că ai ajuns aici și sper ca mai multe despre mine sper să afli din articolele pe care le scriu, articole care conțin mereu o bucățică din sufletul meu.

  1. Edina

    28 martie

    Draga Alina, daca ma crezi (desi sunt sanse slabute de la atatea coincidente), am aproape aceeasi poveste de dragoste si nici ca se putea mai asemanatoare. Singurele diferente sunt locatiile in care am muncit si partenerii nostri :)) Nu am fost insetata dupa lumea de aici (din America-dupa cum povesteai si tu), ci voiam sa imi continui vizitele prin Europa si alte taramuri propuse. Am mers totusi, la insistentele unui cuplu, fiind atunci in nevoie de banuti, dar iarasi, nu aveam de gand sa ma intorc in State a doua vara, cu atat mai mult in acelasi loc, in Ocean City, MD. Ma gandeam ca o experienta mi-ar fi de ajuns. Asa ca am luat-o ca pe o provocare (in comparatie cu asteptarile mele de la viata) si am petrecut vara muncind si calatorind in stanga si-n dreapta. Iar pe cand eram gata sa imi „impachetez” gandurile de pe peninsula, barbatul -amic si prieten de conversatii interesante de-a lungil verii, din timpul jobului ce il aveam- m-a facut sa imi schimb cursul vietii 180° intr-un mod atat de placut…:) Ne-a valmasit dragostea asta nazbatioasa si am venit acasa logodita :)) As fi crezut ca ne-am pripit, insa a fost asa cum mi-am inchipuit si cum imi spunea intuitia. Si totul s-a intamplat in ultimele 2 saptamani inainte de a ma intoarce acasa! N-as fi crezut (dupa ce reactii am primit de la cunostinte) ca o asa idila coplesitoare, asa frumos precum o descrii pe a voastra pe blog, poate sa ii faca față realitatatii la care ma trezeste lumea constant (cam inutil :P), si ca va mai dura inca 2 ani la distanta, plus nunta proiectata in viziunile mele, sustinuta de atatea sentimente pline de dragoste. Fara insistentele amicilor mei, nu as fi lasat intamplarea sa imi gaseasca jumatatea si sa dam aripi mari povestii noastre. 😀
    Si uite-asa, draga Alina, iti sustin zicala, atat de veridica si cu forte nebanuite. Cum spunea si Steeve Jobs, „You can’t connect the dots looking forward. You can only connect them looking backwards. So you have to trust the dots will somehow connect to your future. You have to trust something – your gut, destiny, life, karma, etc. This approach has never let me down and it has made all the difference in my life.” 🙂
    P.S.: Sa ai o zi splendida si cu mult soare! Multumesc pentru frumoasele tale scrieri si informatii!

    • alina

      29 martie

      Te cred pe cuvant, ca doar si eu am experimentat o astefel de poveste. E bine uneori sa iei decizii pe care initial nu le consideri foarte importante si sa ai incredere in intuitia ta. Ma bucur mult ca esti happy si ca povestea voastra are o continuare fericita. Nu ii zic happy end ca nu e deloc aproape de sfarsit. 🙂 Te pup! 🙂

      • Edina

        30 martie

        Multumesc, Alina! Oricat am incerca sa gandim dragostea, ea functioneaza din inertie, natural si neechivoc. Ea contine toate teoriile despre Frumos si asta se vede atat de clar in fotografiile voastre <3 Ma bucur tare pentru fericirea voastra si va doresc ca vesnic sa o traiti in 2, pentru ca, dupa cum amandoua am observat, iubirea nu are limite geografice si nu se dizolva nici in timp, daca sunt atent ingrijite…:)
        Pupici 😉

        • alina

          3 aprilie

          Ce cuvinte frumoase, asa e! Hugs! 🙂

  2. Captivantă și faină povestea. Iar fotografiile sunt într-adevăr deosebit de reușite. Chiar dacă o ”spun” tardiv, cele mai sincere felicitări și să fie într-un ceas bun. Casă de piatră!

    • alina

      29 martie

      Multumim frumos! 🙂

  3. Ion Scutaru

    19 aprilie

    Mai scrie și tu ceva, acolo. 🙂 Hai, că ai ce. Numai întorci capul și ai subiecte 🙂 Apropo, am comentat câte ceva și la postări mai vechi, se pare că nu te uiți decât la cele noi.
    Apropo de subiecte, pot să-ți sugerez câteva? Uite:
    1. NYC: Lincoln Center for the Performing Arts, Guggenheim Museum, Central Park, JFK and OMG how many others. 🙂
    2. Detroit, că e de la tine, din Michigan: cum naiba a ajuns pe butuci și cum s-a făcut revenirea la viață. GM – mai suflă? CĂ și-a dat singurică la gioale cu târnăcopul, de-a trebuit s-o resuscite Obama…
    3. Chicago, care-ți place: Sears Tower, Millenium Park (and the Bean), Field Museum of Natural History etc.

    Firește, lista se poate lungi la nesfârșit. Scuză-mă dacă sar calul, sigur că mă pot documenta și singur pe net, că e de unde, dar îmi place mai mult să citesc și să văd foto de la cineva care a fost acolo, nu advertising. Iar la tine găsesc informație din plin și poze super. 🙂 Ești bună de reporter.

    • alina

      19 aprilie

      Crede-ma, nu lipsa de subiecte imi lipseste, ci timpul. 🙂

      1. Deja am draft-ul articolului facut pentru Central Park, One World Trade Center si inca doua. 🙂
      2. Nu ma pricep sa povestesc cum de a ajuns Detorit in situatia oribila in care a ajuns ca are un mare potential. L-am vizitat de 2 ori deja si am mixed feelings in ceea ce il priveste. Unele zone sunt superbe si arata extrem de bine, altele arata a ghetou si sunt una langa alta. O sa incerc sa ajung vara asta si sa fac niste poze. 🙂
      3. Chicago imi place tot. :)) Am fost la Sears Tower si la Millenium Park, insa nu si la muzeu. Promit sa scriu si mai multe despre Chicago ca e un oras SUPERB si foarte aproape de noi. 🙂

      Hai ca incerc sa scriu mai mult. 🙂

  4. Ion Scutaru

    19 aprilie

    Vielen dank. Aaaa, asta, thanks a lot! 🙂

  5. Casa Anke

    11 iunie

    Un fotograf bun stie intotdeauna cum sa puna o mireasa in evidenta!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

INSTAGRAM
Follow me on Instagram!