READING

5 moduri de a-ți face prieteni într-o țară nouă...

5 moduri de a-ți face prieteni într-o țară nouă

Unul din lucrurile la care a trebuit să renunț atunci când am emigrat  în SUA a fost, pe lângă familie, grămada faină de prietene și prieteni pe care îi am acasă. Mă rog, nu să renunț, dar să fiu departe de ele și de ei. 🙂

După frica de a nu găsi un job ok, se afla frica de a nu reuși să îmi fac prieteni și să îmi construiesc o viață socială măcar pe jumătatea celei pe care o aveam în România. Viață socială sună însă destul de pompos, dar nu vă imaginați acum că ieșeam în fiecare seară și eram în cluburi în fiecare weekend, însă aveam mereu cu cine ieși și nu m-am plâns niciodată că duc lipsă de prieteni sau amici. Cunoșteam multă lume, aveam mulți amici și mulți prieteni.

De-a lungul vieții, adică a celor 25 de ani pe care îi aveam până să mă mut aici, absolut toate prieteniile pe care le-am legat au venit într-un mod extrem de natural. Toate au apărut și crescut în mod organic, ca să zic așa. Am prietene foarte bune din liceu, din facultate, și din diferitele cercuri și ONG-uri din care am făcut parte. Nu am fost oricum niciodată o persoană căreia să îi placă singurătatea, deși mă descurc și supraviețuiesc și singură. Cred însă că unul din cele mai frumoase lucruri în viață este să împărtășești momentele bune (și chiar și pe cele mai puțin bune) cu oamenii frumoși pe care îi ai în jur.

25 de ani mai târziu am ajuns să trăiesc momentul în care m-am oprit și m-am întrebat: „Ok, și eu cum îmi fac prieteni acum?” Pentru câteva luni aproape că m-am simțit ciudat. Simțeam cumva că nu pot să am pretenții și ar trebui să încerc să mă apropii de oricine, chiar dacă nu erau 100% pe stilul meu, ca nu cumva să rămân singură. Ceea ce nu a fost adevărat, evident.

Când suntem tineri și încă la școală, prieteniile se leagă mult mai ușor. Timp liber e din belșug, noi suntem mult mai deschiși, mai toleranți etc. Cu cât înaintăm în vârstă, lucrurile se schimbă, timpul liber e aproape inexistent, și uneori lista de priorități e complet diferită cu cea din liceu. Așa că nici prieteniile nu se mai leagă ușor. Refuz însă să cred că e imposibil. 🙂

În încercarea asta de a mă integra și de a învăța cum să mă apropii de oameni într-un context nou, am învățat și eu câteva lucruri:

1. Ține mintea deschisă

Nu pleca la drum cu prejudecăți și idei preconcepute. Ia lucrurile așa cum vin și ține minte că ești un mediu nou, dă-ți timp să îl analizezi și să îl înțelegi. Nu fă greșeala de a te crede superior sau inferior în comparație cu cei care îți ies in cale.

2. Ieși din zona de confort, fă primul pas

Nu va veni nimeni la tine să te invite în mod special să fiți prieteni. Încearca să găsești oportunități și să faci tu primul pas, chiar dacă poate ți se pare ciudat sau îți e frică de ce vor gândi alții despre tine dacă faci asta.

3. Implică-te în diferite activități de voluntariat/evenimente de networking

Cel mai simplu mod de a interacționa atunci când ești într-un mediu nou este să te implici în diferite activități. Fă voluntariat undeva, înscrie-te într-un ONG, participă la un eveniment. Eu am început încet, încet să merg la tot felul de workshop-uri, întâlniri, și evenimente unde am cunoscut multe persoane cu aceleași hobby-uri pe care le am și eu.

4. Nu compara

Eu am plecat la drum cu ideea că nu voi găsi cu siguranță în SUA același tip de prieteni pe care i-am avut în România. Am învățat ulterior că asta nu e însă o tragedie. Dimpotrivă, e interesant să întâlnești și să interacționezi cu oameni cu background diferit și dintr-o cultură diferită. E modul perfect să înveți lucruri noi.

5. Nu dispera, lucrurile se întâmplă în timp

Și eu mi-am dorit să am prieteni un-doi, și ca într-un timp scurt lucrurile să se întâmple cum vreau eu. Din păcate realitatea vieții de zi cu zi e diferită și lucrurile nu au stat așa bine din prima. Astăzi, la doi ani și jumătate de când m-am mutat în America, am 2-3 amice pe care le văd mai des și vreo maxim 5-7 persoane pe care le cunosc și cu care mai discut uneori online. John și-a făcut și el 2-3 prieteni prin intermediul întâlnirilor cu cei pasionați de mașini și cai putere și uite așa, încet-încet ne facem un cerc de prieteni.

Pe cea mai apropiată dintre prietenele mele de acum am cunoscut-o prin intermediul jobului. Ea era fata care a lucrat înaintea mea pe aceeași poziție. Când am început jobul a venit să îmi explice una-alta, și să mă ajute cu unele chestii, după care mi-a trimis un mesaj pe Facebook să mă întrebe dacă vreau să ne întâlnim la o cafea. Și ea se mutase de 2-3 ani în Michigan pentru că s-a căsătorit și era și ea, la fel ca mine, în căutare de prieteni. În prezent suntem prietene bune și ne întâlnim foarte des.

Și apropo de primul pas, zilele trecute am găsit blogul unei fete din Grand Rapids pe care o urmăream pe Instagram. Citind și căutând prin articolele ei, am găsit unul în care spunea că lucrul care a inspirat-o cel mai tare în viață a fost excursia în România. Mi-a crescut sufletul când am citit asta pentru că nu mulți americani pe care îi știu au vizitat România, așa că i-am scris un mesaj și săptămâna viitoare ne vedem la cafea să îmi povesteasca despre aventurile ei din România.

Nu e ușor să îți găsești drumul și să îți creezi un cerc de prieteni într-un loc nou, sau într-o țară străină, dar nici imposibil. Cu o minte deschisă și o atitudine pozitivă se poate. 🙂

Comments


Salut! Eu sunt Alina și de aproximativ un an și 6 luni de zile locuiesc în Statele Unite, unde am luat totul de la 0 încercând să îmi croiesc și să îmi găsesc drumul. Cred în vise împlinite, în oameni și mai cred că viața e un mix între muncă multă, noroc, momente și decizii cheie. Cred că poți găsi frumosul în aproape orice situație și poți învăța ceva de la fiecare persoană pe care o întâlnești. Mă bucur că ai ajuns aici și sper ca mai multe despre mine sper să afli din articolele pe care le scriu, articole care conțin mereu o bucățică din sufletul meu.

  1. Andreea

    22 martie

    Eu am gasit site-ul asta foarte util si de ajutor: http://www.meetup.com Cuprinde grupuri de interes din mai toate domeniile. Am avut parte de experiente interesante, am invatat lucruri noi si mi-am facut, pana acum, doi prieteni foarte buni prin intermediul lui!

    • alina

      23 martie

      Mersi de idee, Andreea. Auzisem de el, dar nu am intrat sa vad cu ce se mananca. 🙂 Dar promit sa ma uit!

  2. Iulian

    28 martie

    Cred că legarea de prietenii e unul dintre cele mai importante lucruri care trebuie făcute atunci când emigrezi, dacă nu o faci doar pentru un salariu mai mare, dar sunt de acord cu faptul că poate fi destul de greu, mai ales la început.

    Poate văd lucrurile un pic altfel pentru că-s la vârsta la care aproape totul e roz și se mănâncă, dar îmi place foarte mult să întâlnesc oameni din alte țări și să învăț lucruri noi de la ei. 😀
    Să ai prieteni sau pe cineva foarte apropiat originar(i) din țara în care ai emigrat reprezintă un avantaj enorm pentru te acomodezi mult mai repede cu diferențele culturale și e mult mai ușor să ”prinzi” accentul (dacă vrei – asta depinde de cum își definește fiecare originile). 🙂

    • alina

      28 martie

      Mie tocmai sa NU ai prieteni din tara ta mi se apre ca ajuta mai mult. Nu ca nu mi-as dori sa am mai multi romani in zona, dar cand nu ai romani, incerci si mai mult sa te integrezi si sa iti faci prieteni care NU sunt din aceeasi cultura ca tine. Altfel, ai tendinta de a te implica in comunitatea romaneasca si de a-ti crea „bula” ta de confort din care iesi mai greu. 🙂

      • Iulian

        28 martie

        Mă refeream la a avea prieteni din țara adoptivă, nu din cea natală, dar cred că am încurcat niște termeni (imigrarea cu emigrarea, mereu uit diferența între ele, haha).

        Sunt total de acord cu tine! Sincer să fiu, nu înțeleg românii care se stabilesc intr-o țară străină, dar vin cu tot cu antena de satelit din România după ei…

        Atunci când te hotărăști să faci pasul ăsta, consider că trebuie să fii gata să lași o parte din tine acasă pentru a te putea integra ușor în noul mediu. Și da, accentul intră în categoria asta, mai ales dacă e foarte greu de înțeles. Știu că unii oameni pot crede că sunt ipocrit, dar sunt de părere că, dacă respecți o limbă, ar trebui să încerci să ai un accent cat mai „native -like”, iar eu asta încerc să fac acum (deși e cam nasol până te obișnuiești cu poziționarea corectă a limbii). 😀

        • alina

          29 martie

          Eh, fiecare se adapteaza altfel si uneori poate unora le e mai usor sa o faca atunci cand au pe cineva din mediul si cultura lor alaturi. 🙂 Ideea e sa tii mintea deschisa, indiferent unde esti si de cine esti inconjurat. 🙂

  3. Oana Schneider

    4 mai

    Ioi, dar asta ma atinge asa, foarte personal. Eu m-am mutat in State acum un an si tot nu am reusit sa imi fac prieteni.
    Bine, stau si intr-o zona unde lumea fuge de imigranti ca necuratu’ de tamaie. Suntem doar noi 3: eu, Kyle si ala mic (avem un catel). Unoeri e asa, aiurea, ca nu am cu cine sa merg prin magazine, la sala, sa stau la o cafea pe terasa. Si cred ca, din cauza asta, mi se face asa dor de Romania, unde aveam foarte multi prieteni, iar surorile mele abia asteptau sa luam toate buticurile la pas. Aici, sa iti faci prieteni nu tine numai de tine sau de cat de deschis la minte esti tu, ci si de cum te vad ceilalti. Din pacate.

    • alina

      9 mai

      Salut Oana,

      Imi face mereu placere sa cunosc alti romani care sunt aici. 🙂 Da, si mie mi-a fost greu, insa cred ca am noroc ca sunt intr-o zona in care nimeni nu zice nimic de imigranti sau cel putin eu nu m-am simtit niciodata inferioara ca sunt din Romania. Nu stiu daca lucrezi sau nu, pe mine insa asta m-a ajutat foarte mult, si sa cunosc oameni si sa prind mai multa incredere. Sper sa reusesti sa iti gasesti cativa prieteni cat mai repede. 🙂

  4. Asta e cea mai mare problema cu care ma confrunt acum. Am fost prima oara in SUA in 2010 si atunci am stat doar 3 luni pentru ca mi se facuse foarte dor de tara, fiind absolut singur aici. Dupa ce m-am intors in tara, am jurat ca am facut o mare prostie si ca am fost slab. Eram suparat pe mine, gandindu-ma ca nu am fost destul de puternic sa raman aici, chiar daca eram singur.

    Iata ca dupa 7 ani sunt din nou in SUA. De data asta am tot ce imi trebuie: casa, masina, job bine platit. Sunt aici de 4 luni dar deja nu mai pot, gafai. Numai acasa ma gandesc si realizez ca strainatatea nu e pentru oricine. Nu am reusit sa imi fac niciun prieten aici si nu e ca si cum sunt antisocial. Sunt o fire deschisa si foarte outgoing dar pur si simplu americanii sunt reci si cand iti aud accentul (pentru ca inevitabil, oricat ai locui aici, tot ai un accent cat de cat) imediat se feresc. Poate ca nici eu nu am incercat destul de mult, poate as putea sa insist mai mult dar dupa aia incepe sa imi para nenatural si nu vreau asta.

    Incep sa imi fac planuri sa ma intorc acasa si cred ca acum nu ma voi mai simti vinovat.

    • alina

      31 mai

      Da, nu e usor, insa cred ca depinde FOARTE mult si in ce cercuri sau in ce zona nimeresti. Eu am locuit in Florida si acum sunt in Michigan si nu am simtit niciodata ca cineva ma evita din cauza accentului. Bine, sunt si casatorita aici, deci nu sunt foarte singura ca am sotul pe care ma pot baza mereu. Probabil nu as fi venit singura aici din cauza aceleasi probeleme – singuratatea.

      Oricum, eu nu cred ca cei care se intorc acasa sunt slabi, nici eu nu as sta aici daca nu mi-ar placea si daca nu m-as simti bine. Viata e prea scurta sa stam unde nu ne simtim bine. 🙂 Bafta multa!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

INSTAGRAM
Follow me on Instagram!