READING

Niciodată să nu spui niciodată

Niciodată să nu spui niciodată

Țin minte că atunci când am decis că urmează să mă mut în SUA, i-am spus la John că vin, dar nu vreau să locuiesc în Michigan. Adică serios, din 50 de state câte are America, cine să fi ales Michigan de bunăvoie? Când sunt atâtea state și orașe cool pe care eu le știam din filme, nu aveam de gând să mă mut într-un stat atât de plictisitor (cum îl credeam eu la vremea aia) precum Michigan. Și John era oricum sătul de iarnă, zăpadă, frig etc, și nu știa cum să plece mai repede din din nord. Așa că am ales Florida, că e frumos, cald, și soare, au și palmieri pe acolo, și ce ar putea să NU ne placă într-un loc care arată și emană a vacanță în fiecare zi? Nu am ales complet random Florida, părinții lui John locuiesc acolo câteva luni pe an, și am zis că e ok să ne mutăm undeva unde știm măcar o persoană. Florida a fost o alegere bună pentru căldură și priveliști exotice de vis, însă s-a dovedit a nu fi foarte prielnică (pentru noi) în ceea ce privește joburile.

Așa că după aproape un an de locuit în The Sunshine State am fost puși în situația de a alege, și asta destul de rapid, un stat unde să găsim amândoi de lucru pentru a ne putea întreține. John a venit cu ideea de a ne muta în Texas, însă după lungi discuții și cântăriri de plusuri și minusuri, am ajuns la concluzia că cel mai ok ne-ar fi în statul în care eu am refuzat să mă mut atunci când am decis să emigrez. 😛 În Michigan cunoșteam câțiva oameni, fratele lui tocmai se mutase aici etc.

Și au urmat câteva săptămâni în care am fost tristă că plecăm din Florida, muuuult mai la nord, la frig, unde toată lumea mă avertiza ca nu o să suport iernile, că o să mă mega deprim departe de lumea colorată din Florida. Și nu a fost ușor să lăsăm în urmă un ocean, plaje întinse, palmieri, floră și faună exotică, și temperaturi de primăvară și vară tot anul.

Am venit fără așteptări în Michigan, însă cu frica de vreme urâtă și zile deprimante. După a doua iarnă aici, încă supraviețuisc fără probleme. Iernile astea două pe care le-am petrecut în Grand Rapids nu au fost nici pe departe atât de urâte cum aș fi crezut și cum mi s-a spus, ba chiar mi-a plăcut extrem de mult când am avut zăpadă. Nu au fost puține zilele când în Timișoara sau București a fost mult mai frig aici. Sigur, aici iernile sunt mai lungi și șanse să vedem verdeață și flori nu prea avem până la jumătatea lui aprilie. Michigan e în top 3 state cu cele mai puține zile cu soare pe an. Iarna zilele sunt mai scurte, e întuneric mai mult, și cheful de făcut orice scade atunci când pleci și ajungi acasă noaptea. Multe straturi de haine, opțiuni limitate la încălțăminte. Am învățat însă, de când locuiesc aici, să înțeleg frumusețea schimbării și mă bucur din ce în ce mai mult de succesiunea anotimpurilor. Am început să iubesc peisajele pe care numai iarna le creează. Am învățat că uneori sufletul nostru are nevoie de iarna, chiar dacă noi nu ne dăm seama. E sezonul perfect să încetinești ritmul nebun pe care cu toții îl avem de-a lungul anului, e sezonul perfect să ne odihnim, să citim mai mult, să gătim etc.

Weekendul trecut am făcut pozele de mai jos. Iarna a luat o pauză și ne-a lăsat să ne bucurăm de temperaturi de 16 grade Celsius și priveliști de vis. Un apus de februarie la malul lacului a fost momentul perfect să îmi reamintesc că decizia de a ne muta din Michigan s-a dovedit a fi mult mai bună decât ne-am fi așteptat.

Eu sunt regina frazelor care încep cu „Eu niciodată nu o să…”. De super mică am spus că nu o să mă mut niciodată din România. După care am zis că mă mut în SUA, dar NICIODATĂ în Michigan, și am continuat cu eu niciodată nu o să dețin o pisică…

Unde merg cu articolul acesta? Nu am nici eu o idee, nu are un scop anume, decât să vă spun că niciodată să nu spuneți niciodată.

Ah da, si să spuneți da schimbărilor, chiar dacă inițial nu par că merg în direcția în care vreți voi să meargă. Uneori te aduc mai aproapede lucrurile pe care nici tu nu știai ca le dorești. 🙂

lighthouse

lighthouse lacul michigan

apus in michigan

lighthouse sunset

apus lac michigan

lacul michigan

grand haven sunset

apus la lacul michigan

cer senin

Comments


Salut! Eu sunt Alina și de aproximativ un an și 6 luni de zile locuiesc în Statele Unite, unde am luat totul de la 0 încercând să îmi croiesc și să îmi găsesc drumul. Cred în vise împlinite, în oameni și mai cred că viața e un mix între muncă multă, noroc, momente și decizii cheie. Cred că poți găsi frumosul în aproape orice situație și poți învăța ceva de la fiecare persoană pe care o întâlnești. Mă bucur că ai ajuns aici și sper ca mai multe despre mine sper să afli din articolele pe care le scriu, articole care conțin mereu o bucățică din sufletul meu.

  1. Ella

    28 februarie

    ,,Ah da, si să spuneți da schimbărilor, chiar dacă inițial nu par că merg în direcția în care vreți voi să meargă. Uneori te aduc mai aproapede lucrurile pe care nici tu nu știai ca le dorești”, cat de frumos ai spus!
    Sper ca decizia de a ma muta in State sa fie una de bun augur…cu siguranta o sa fie un inceput greu, anevoios…insa de multe ori ce nu te omoara te face mai puternic!

    • alina

      28 februarie

      Nici un inceput nu e usor, dar cu siguranta te va face sa iesi din zona de confort si te va ajuta sa te dezvolti. 😀 Daca te pot ajuta cu ceva, sa imi scrii. 🙂

  2. Heheh. Am o verișoară dulce și dragă sufletului meu care n-a spus nici cea „never”, tot în Michigan, la Detroit. Plecată de multă vreme, anii ’90. O vreme a fost proiectant de interioare la GM, până să vină criza. Acum tot un job fain are. Stă foarte OK. E cam dezamăgită, însă, dar nu de America: hubby’s got kinda nuts, in a way – dar asta e altă poveste. Ea zice că, la pensie, vrea să se mute în România. So, never say never… 🙂

    • alina

      18 martie

      Da, sa stii ca am auzit multi romani care la pensie iau in considerare mutarea inapoi in Romania. Nici eu nu as zice nu. 😀

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

INSTAGRAM
Follow me on Instagram!