Profesori cu inițiativă

Atunci când am primit invitația de a scrie despre un profesor cu inițiativă, am știut exact despre cine urmează să scriu. Au fost mulți profesori care mi-au venit în minte pe moment, însă unul mi-a rămas mereu mai aproape de suflet și am simțit că și-a pus cu adevărat amprenta asupra modului în care m-am dezvoltat pe parcursul școlii.

Am considerat mereu că pentru a fi un profesor bun e nevoie să fii făcut pentru așa ceva și nu ajunge să fii un profesionist într-un anumit domeniu. Să fii profesor înseamnă mult, mult mai mult. Dar pentru că nu vreau să deviez foarte mult de la subiect, vreau să vă spun că deși am avut profesori de excepție și la facultate, anii de liceu au fost pentru mine anii cei mai frumoși. Așa că o să-mi permit să vă invit la o incursiune în timp și să vă povestesc acum despre Sorin Ionescu, profu’ de istorie. Mi-a fost dascăl încă de când eram o copilă de clasa a cincea. Pe vremea aceea nu era cu mult mai mare decât noi și cred că de aceea între noi (între mine și colegii mei) și el s-a creat rapid o legătură specială. Era foarte diferit de profesorii cu care eram noi obișnuiți până la acel moment. Era un profesor tânăr cu o atitudine fresh și cu un stil total diferit de a preda. Nu îmi amintesc exact cum „ne-a cucerit”, însă până în zi de azi sunt surprinsă de modul în care reușea să fie profu’ tânăr, super cool și de gașcă și, în același timp, proful care inspiră respect, corectitudine, seriozitate și la ora căruia nimeni nu venea fără să știe lecția. Ne-a învățat cu multă răbdare că distracția și relaxarea sunt bune, dar și seriozitatea și învățatul sunt utile pentru că ne vor ajuta într-un viitor care la acel moment părea mult prea îndepărtat.

Nici nu îmi amintesc cum arătau manualele de istorie pentru că nu le prea deschideam. Nu știam ce-i aia noțiunea de conspect sau de rezumat din cărți. Nu aveam de ce. Proful de isto, cum îi ziceam noi, ne preda istoria ca pe o poveste simplă și totuși fascinantă. I se citea pasiunea pentru istorie pe față și în glas. Ne ajuta să înțelegem conceptele care stau la baza ei și nu să tocim câțiva ani din trecut pe care să îi redăm sub forma unei poezii câteva ore mai încolo. Am învățat să învățăm logic răspunzând la întrebări și nu tocind ce scrie într-o carte. Am învățat să privim istoria ca pe o poveste logică și să știm să explicăm cum s-au întâmplat lucrurile și de ce s-au întâmplat așa, și nu numai CÂND s-au întâmplat. Țin minte că niciodată nu aveam nevoie să învăț prea mult acasă pentru că plecam de la școală cu lecția învățată. Și nu, nu îndrăznea nimeni să vină la oră fără să nu știe ce s-a predat data trecută. Chiar și cei mai răzvrătiți și rebeli din clasă aveau un respect extraordinar pentru ora și profesorul de istorie.

Istoria a devenit rapid materia mea preferată. Atât de mult mi-a plăcut subiectul, modul de predare și profesorul, încât 3 ani la rând am fost la Olimpiadă cu rezultate mai mult decât decente (zic eu). Domnule profesor, să mă corectați dacă greșesc. 😀 Devoram culegerile de istorie, textele și lecțiile de la școală și mergeam cu mult drag la orele suplimentare de pregătire pentru Olimpiadă.

Era greu să nu iubești istoria cu un profesor ca el. Extraordinar de bine pregătit din punct de vedere profesional, domnul Sorin Ionescu era și un om de nota 10. Rar am văzut o persoană atât de empatică și capabilă să înțeleagă elevii așa cum o făcea el. Nu știu exact dacă l-a ajutat vârsta apropiată sau poate doar intuiția, însă modul în care el rezolva toate problemele și conflictele ce apăreau inevitabil zi de zi, era de admirat. Știa să impună limite fără să pară însă un om rigid. Știa să traseze diferența dintre elev și profesor fără nici cel mai mic aer de superioritate. Știa cum să se facă iubit și respectat în același timp. Știa să ne fie prieten, dar și dascăl.

Și profu de isto nu era cool numai la școală, ci și în afara ei. Ne ajuta să organizăm cele mai faine evenimente, venea cu noi în excursii și era mereu deschis propunerilor venite din partea elevilor. La momentul actual el este, din câte știu eu, Directorul Colegiului Național Bănățean din Timișoara, liceul unde mi-am petrecut 12 ani din viață. Și să mă credeți pe cuvânt că nu văd o persoană mai potrivită decât el sa ocupe acest post. 🙂

Vă provoc și pe voi să vă amintiți de descălii care și-au pus amprenta asupra formării voastre profesionale și nu numai. Exemple de astfel de profesori găsiți și pe Țara lui Andrei. Și dacă aveți idei pentru școala voastră, nu ezitați să înscrieți proiectul. Mai aveți timp până pe 14 mai. 🙂

profesori cu initiativa

sursă poză

Comments


Salut! Eu sunt Alina și de aproximativ un an și 6 luni de zile locuiesc în Statele Unite, unde am luat totul de la 0 încercând să îmi croiesc și să îmi găsesc drumul. Cred în vise împlinite, în oameni și mai cred că viața e un mix între muncă multă, noroc, momente și decizii cheie. Cred că poți găsi frumosul în aproape orice situație și poți învăța ceva de la fiecare persoană pe care o întâlnești. Mă bucur că ai ajuns aici și sper ca mai multe despre mine sper să afli din articolele pe care le scriu, articole care conțin mereu o bucățică din sufletul meu.

  1. Ce tare, stii ca ai publicat articolul de U.S National Teacher Day? 😀 E placut sa iti amintesti de profii speciali, cu totii i-am avut. 🙂

    • He, he ce tare! Nu știam că am postat exact de National Teacher Day dar mă bucură mult coincidența. 😀

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

INSTAGRAM
Follow me on Instagram!