Povestea noastră

Ne-am cunoscut în 2010 atunci când am plecat pentru prima dată cu programul work&travel. Ajunsesem pe o insulă care are pe timpul iernii doar 500 de locuitori. Printre care și el. De-a lungul acelei veri am lucrat cam la 25 de metri unul de altul însă nu ne-am văzut nici măcar o dată timp de 2 luni de zile. Habar n-aveam de existența lui sau el de a mea. Într-una din zile, la sfârșit de august, am ajuns din întâmplare la serile de baschet care se țineau la liceul de pe insulă. Acolo l-am văzut pentru prima dată: 1,90 m înălțime, bine făcut, brunet cu ochii verzi. Aș minți să spun că  nu mi-a atras atenția sau că nu se remarca în mulțime. 😀 Sau poate am eu o slăbiciune  mare pentru băieții care joacă baschet, deși parcă nu numai asta m-a atras la el. M-a atras calmul, timiditatea și detașarea lui. Părea să fie numai el cu gândurile lui. Juca extraordinar de bine baschet, era foarte atent la tot, zâmbea tuturor și vorbea foarte puțin.

Știu că am dat mâna cu el, am zis Hi, my name is Alina și la cei 1,73 m ai mei, m-am simțit totuși ca un piticot pe lângă el. În afară de asta și vreo 3 pase aruncate din greșeală spre mine, nu am avut alte interacțiuni în acea primă zi.

2010 – la baschet pe vremea când nu aveam habar ce poveste frumoasă va urma

baschet

baschet

Obișnuită însă cu un alt gen de băieți, am așteptat cumva o reacție din partea lui, poate să mă întrebe ceva de România că probabil auzise pentru prima dată de ea, să zică ceva, orice. Nu s-a întâmplat asta așa că, ca o stalkeriță adevărată ce sunt, l-am căutat pe Facebook după câteva zile și i-am dat add, pe motiv că, chipurile, să am pe cine întreba când se mai ține baschet la liceu. 😉 Discuțiile noastre se limitau la baschet și alte generalități. Și dacă pe net eram foarte vorbăreți amândoi, la baschet abia dacă schimbam două vorbe. Ne-am mai văzut de câteva ori la sala de sport după care, la sfârșit de septembrie, eu îmi făceam bagajele să vin acasă.

Nu m-a deranjat foarte tare că nu ne-am văzut altundeva decât la sala de sport sau că nu a ieșit nimic din discuțiile noastre pe Facebook pentru că oricum nu credeam în relații la distanță sau în povești de-o vară. Doar că o dată ajunsă acasă, în România, am început să ne scriem mesaje și să povestim tot mai mult despre toate lucrurile posibile din lumea asta. El m-a întrebat cum ne-am distrat la New York, eu l-am întrebat cum e viața pe insulă iarna. Și ne-am conversat așa timp de aproape un an de zile. Și tot în anul ăla Flavia, prietena mea, m-a convins să mai mergem încă o dată cu work and travel. Am acceptat să ne mai aventurăm pentru încă o vară în Statele Unite, fără să-mi treacă prin cap nici măcar o secundă că va fi vara care îmi va schimba prioritățile, planurile și atitudinea față de relații.

Am ajuns astfel în vara lui 2011 din nou pe insula unde cu un an înainte îl cunoscusem pe John. Astfel că, după vreo 2 întâlniri la baschet și-a făcut curaj și am ieșit…la o plimbare pe biciclete. 😀 Și așa că din 7 iulie 2011 zilele sunt mai frumoase alături de bărbatul care întrunește toate calitățile pe care eu le căutam la omul de lângă mine: inteligență, respect, aspect fizic, calm și umor.

Și deși lucrurile stăteau foarte bine, eu am fost prima care nu a crezut în relația noastră. I-am zis de la bun început că eu nu cred în relații la distanță și că probabil povestea noastră frumoasă se va încheia odată cu plecarea mea din State. Nu s-a hazardat să mă contrazică sau să-mi spună ceva, ci a zis să așteptăm să vedem cum vor evolua lucrurile. Dar pe cât de repede se scurgea vara, pe atât de repede îmi dădeam și eu seama că e păcat să renunț la așa un om fără să încerc măcar. Așa că am decis la plecare că vom încerca să păstrăm legătura să vedem cum și dacă ne putem bate cu cei 8000 de km dintre noi.

Nu a fost ușor însă sunt mai bine de 2 ani și jumătate și lucrurile merg de la foarte bine în sus pentru noi. Am strâns în timpul ăsta 2 veri împreună, 3 excursii a lui John în România și vreo 4 excursii de-ale mele în State. Practic am văzut America mult mai des decât Aradul. Și de când suntem împreună percep total altfel distanțele.

Am învățat alături de el ce înseamnă iubirea adevărată, ce înseamnă respectul, încrederea și comunicarea. Am învățat că oricât de multă iubire e la mijloc, dacă nu există încredere și comunicare, mai ales la așa distanță, o relație nu are cum să reziste. Am învățat cât e de bine să ai în persoana iubită și un prieten căruia îi poți spune orice și care poate să te ajute și să fie alături de tine chiar și de departe. Și am învățat că I love you sună la fel de bine ca Te iubesc dacă e spus din suflet. Am învățat să iubesc și să-mi exprim sentimentele și într-o altă limbă.

Și chiar dacă nu am fost împreună atât de mult pe cât ne-am fi dorit, în momentele în care ne vedeam profitam de tot la maximum. Am călătorit foarte mult în Statele Unite, a venit el în România și ne-am plimbat puțin prin țară astfel încât să descopere și el din frumusețile locului pe care eu îl numesc acasă. Am învățat și eu mai multe despre Statele Unite și mentalitatea de acolo, a învățat și el o mulțime de lucruri despre tradițiile din România ba chiar știe și puțină română. Și, cel mai important, am învățat să ne adaptăm relația la diferențele culturale dintre România și America.

Este ușor? Cu siguranță nu. De multe ori mă enervează când sunt obosită că trebuie să vorbesc în engleză și nu mă pot exprima chiar atât de bine cum o fac în română și mai ales nu la debitul pe care îl am în limba română. Sunt atâtea momente, sărbători și ocazii pe care încă nu am avut timp să le petrecem împreună. Sunt atât de multe momente în care mi-aș dori să fie aici cu mine, sau eu acolo cu el. Dar știu că merită așteptarea. Știu că el merită!

Mă întreabă mulți cum de nu am plecat încă. Pentru că în ciuda faptului că ne iubim foarte mult, suntem amândoi foarte raționali și cu picioarele pe pământ. Nu am vrut să plec înainte să știu că am terminat cu școala și că am rezolvat tot ce era de rezolvat aici. Nu plec pentru că vreau să calculez bine totul înainte să iau așa o decizie importantă.

A fost și este greu și când mă uit înapoi nu îmi vine să cred că am reușit să ajungem aici și suntem încă împreună după atâta timp. Și dacă ați crede cumva că ne-am obișnuit deja și ar trebui să ne fie simplu, aflați că e de fapt din ce în ce mai greu. E din ce în ce mai greu să nu ne vedem, să vorbim pe Skype, să nu fim unul lângă celelat. Dar așa cum am rezistat până acum, așa vom mai rezista încă puțin.

Relația noastră a decurs și decurge în cel mai natural mod posibil. Sunt convinsă că am avut parte și de noroc și de șansă, însă lucrăm în fiecare zi să construim o relație puternică și sănătoasă, chiar dacă distanța ne dă uneori bătăi de cap.

Pentru că relațiile la distanță sunt un compromis până la urmă. Însă dacă la mijloc e iubire adevărată, respect și încredere, e cel mai frumos compromis pe care îl poți face. Unul care e în favoarea ambelor părți. 🙂

7 buchete de flori am primit în cei 2 ani și 7 luni de când suntem împreună

livrari flori

livrari flori

Plus frumoase bilețele de dragoste

felicitari de departe

felicitari de departe

2011 – prima poză împreună

alina si john

alina si john

beaver island

beaver island

În excursie în Colorado în 2011

excursie in colorado

excursie in colorado

iubire in colorado

iubire in colorado

La aeroportul din Budapesta, la prima vizită a lui John în România

revedere

revedere

in parc

in parc

plimbare in parc

plimbare in parc

alina si john in romania

alina si john in romania

ivelo timisoara

nunta

nunta

Snowmobiling pe Beaver Island în februarie 2013

cu snowmobileul

La Walt Disney World în Florida – martie 2013

walt disney world

Aniversam 2 ani împreună în iulie 2013

aniversare

aniversare

Vara trecută pe Beaver Island

fericire

fericire

pe barca

pe barca

Excursii împreună

excursie in romania

excursie in romania

excursii

excursii

John la a doua vizită în România

going out

Împreună la Marele Canion – octombrie 2011

going out

going out

Cel mai mult și cel mai mult ne place să plecăm la drum cu mașina

roadtrip

roadtrip

Cele mai recente poze, de la cea de-a treia vizită a lui în John în România

sarbatori impreuna

sarbatori impreuna

Selfie-uri din excursile în doi

selfies

selfies

Ne plac sporturile și încercăm puțin din fiecare

sporturi

sporturi

Comments


Salut! Eu sunt Alina și de aproximativ un an și 6 luni de zile locuiesc în Statele Unite, unde am luat totul de la 0 încercând să îmi croiesc și să îmi găsesc drumul. Cred în vise împlinite, în oameni și mai cred că viața e un mix între muncă multă, noroc, momente și decizii cheie. Cred că poți găsi frumosul în aproape orice situație și poți învăța ceva de la fiecare persoană pe care o întâlnești. Mă bucur că ai ajuns aici și sper ca mai multe despre mine sper să afli din articolele pe care le scriu, articole care conțin mereu o bucățică din sufletul meu.

  1. Bia

    17 februarie

    Foarte frumos! Va doresc multă fericire! 🙂
    Ai mare dreptate, respectul, încrederea și comunicarea pot face o relatie sa dureze si nu ma refer doar la cele la distanta, însă la ele in special, vorbesc din experienta si stiu ca SE POATE!
    Am trait si consolidat si eu o relatie la distanta in Romania, asta după ce ca suntem din acelasi oras, dar cararile ne-am fost despartite de scoli si studii. Apoi într-un final, ne-am „reaintalnit” pe aceiași cărare, normal, sperând zi de zi la ea în toată perioada in care am fost despartiti. Cred ca a contat enorm planul comun pe care il aveam, adica toate actiunile noastre conduceau spre acel moment in care vom fi impreuna. Sigur că NU a fost usor…
    Si din 2007 suntem zi de zi impreuna (minus delegatiile) :)) De 3 ani, aproape, căsătoriti si cu alte planuri comune la purtator 😉

    Aveti grija de voi si de povestea voastra :*

  2. Alina Ghenciu

    17 februarie

    Ce frumos! Mă bucur tare să aud povești similare cu final fericit! Așa sper să fie și a noastră! Te pup! :*

  3. Anca

    18 februarie

    Mi-au dat lacrimile…dar doar putin.Sunteti foarte frumosi 🙂

  4. […] frumos sau un moment. Plus că fotografiile reprezintă cel mai frumos instrument de a păstra amintirile în cel mai viu mod […]

  5. […] înconjurată de oamenii dragi. Dar cel mai și cel mai frumos cadou pe care l-am primit vine de la John și nu are nici o legătură cu lucrurile materiale, ci cu planul nostru pe termen lung. Pentru că […]

  6. […] la mai toate întrebările, dar de multe ori am răspuns și cu aproximativ aceleași cuvinte. Perfect match, v-am mai spus […]

  7. Am spus DA!

    30 octombrie

    […] ceea ce mi-aș fi dorit și mult mai mult decât atât. John știe că țin mult la lucrurile cu o poveste și cu o însemnătate. Așa că nu s-a limitat la a comanda un simplu inel de logodnă, ci l-a […]

  8. Margeluta

    8 decembrie

    Hey Alina! Te-am gasit din intamplare pe blogul Tomatei, pe care o citesc de ani de zile, mai bine zis, in blogrollul ei. Mi-a atras atentia ultimul tau articol publicat, cel cu „Primul Thanksgiving în America”, pentru ca-mi place sa citesc povestile celor departe de casa, indiferent daca doar calatoresc ori si-au gasit o a doua casa departe de casa. 🙂 Pana la ora asta am citit deja o buna parte din blogul tau si-mi place la nebunie. Ti-ai castigat un nou cititor fidel! 😉 Ba si un nou follower pe Instagram! (Yes, i’m a little stalker! =)) ) M-a impresionat tare mult povestea voastra de dragoste, ba am si lacrimat la cateva postari. Ok, recunosc, la mai multe de fapt! 😛 Sunt casatorita de 4 ani, asta dupa ce am trait cu Al Meu Ca Bradul o lunga relatie la distanta, in Romania si nu locuisem deloc impreuna inainte de marele pas. Toata lumea mi-a zis ca sunt nebuna sa ma marit cu cineva cu care nu am locuit impreuna inainte, ca doar asta e moda zileleor noastre, nu? Dar am avut incredere si am luptat amandoi pentru dragostea noastra si… acum ne iubim si mai mult! Asa ca ma regasesc un pic in povestea ta. Esti o persoana minunata si astept cu interes noile tale aventuri pe taram american! Casa de piatra va doresc! Sunteti atat de frumosi impreuna! Iar papioanele voastre „nationale” (ca sa le zic asa) m-au dat pe spate! :))) Cu drag, Margeluta

    • alina

      10 decembrie

      Salut Mărgeluța,

      Mă bucură tare mult astfel de comentarii și sper din suflet să găsești povești interesante pe aici, pe blog. Să știi că și eu am auzit de multe ori problema asta cu statul împreună fără să știm cum e, și mă bucur că nu m-am luat după nimeni. Sunt de două luni aici și totul e foarte bine. Să sperăm că va fi așa toata viața! 😀

      Viață lungă și frumoasă împreună și pentru voi! Salutări pline de căldură, de aici, de la palmieri! 😀

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

INSTAGRAM
Follow me on Instagram!