366 de zile de poveste

Ştiu că 98% din cei care citesc acest post nu cred în relaţiile la distanţă, iar eu mă număr (sau mai bine zis mă număram) fără nici o reţinere, printre aceştia. Ei, aşa cu o naivitate profundă, o să vă spun că mă regăsesc în faimoasa zicală Everything happens for a reason, şi că uneori percepţiile ţi se pot schimba radical de-a lungul timpului.

Am certitudinea asta pentru că eu nu aveam cum să ajung pe o insulă de 150 de km2 în Michigan, doar aşa, să nu zic că nu am fost în State. Pentru că în spatele unor întâmplări, aparent accidentale, stau nişte motive bine întemeiate. Nu înseamnă că sunt de părere că în viaţă trebuie să stai să aştepţi să se întâmple ceva, dar uneori lucrurile se aşează mai bine decât te aştepţi. Abia dupaia poţi contribui şi tu.

Nici prin cap nu mi-a trecut că acea insulă minunată, pe care am avut plăcerea să îmi petrec 2 veri, ascunde un om atât de bun, un băiat cu un aşa suflet mare, un bărbat la care regăsesc orice calitate pe care o fată şi-o poate dori. Mi-a fost greu să cred, şi cred că încă îmi e, că  aşa un băiat există. Că este cineva care nici măcar o dată nu a ridicat tonul la mine (deşi aş fi meritat asta de multe ori), care e MEREU cu zâmbetul pe buze, gata să-mi asculte dramele şi să îmi dea sfaturi raţionale şi pline de maturitate în momentele în care mie totul mi se pare mult prea complicat.Mi-e încă greu să cred că există un băiat gata să facă orice sacrificiu, numai să mă vadă pe mine fericită şi zâmbind şi că orice face, face ca să îmi fie mie bine.

Şi totuşi există, există băiatul care mi-a făcut vara anului trecut una din cele mai frumoase de până acum, băiatul care mă surprinde în fiecare zi într-un mod pozitiv, băiatul care reuşeşte să mă facă fericită, chiar şi de la 8000 de km. Pare greu de crezut, însă reuşeşte să reducă din această distanţă apăsătoare prin felul lui de-a fi. Mă face să îl simt aproape de mine în orice moment. 🙂

Nu ştiu cum aş putea să-i mulţumesc pentru tot ce a făcut şi face în continuare pentru mine. Un lucru îmi e însă destul de clar: pentru fiecare există un anume cineva cu care se creează o compatibilitate aproape perfectă, chiar dacă acea persoană se află în locuri despre a căror existenţă nu aveai habar. 😀

E adevărat că am observat de multe ori, şi încă observ, şi zâmbete pline de ironie atunci când venea vorba de relaţia mea, însă nu am plecat urechea la ce zic oamenii, pentru că atunci când ştii că ai dat de acea persoană specială, reacţiile celor din jur scad în importanţă. Pe de-o parte nu-i condamn, e greu să crezi că o relaţie la 8000 de km poate funcţiona în vreun fel. Eh, la mine până acum s-a putut.

Nu ştiu ce final va avea această frumoasă poveste de dragoste şi încerc să nu ma concentrez pe o finalitate acum, ci doar să  mă bucur de fiecare clipă alături de el. Ce-o fi mai departe, om trăi şi om-vedea.

Aşa că, de exact 366 de zile, am înţeles că iubirile ca-n filme nu-s numa’ în filme şi că există şi în viaţa de zi cu zi. 🙂

Comments


Salut! Eu sunt Alina și de aproximativ un an și 6 luni de zile locuiesc în Statele Unite, unde am luat totul de la 0 încercând să îmi croiesc și să îmi găsesc drumul. Cred în vise împlinite, în oameni și mai cred că viața e un mix între muncă multă, noroc, momente și decizii cheie. Cred că poți găsi frumosul în aproape orice situație și poți învăța ceva de la fiecare persoană pe care o întâlnești. Mă bucur că ai ajuns aici și sper ca mai multe despre mine sper să afli din articolele pe care le scriu, articole care conțin mereu o bucățică din sufletul meu.

  1. Doamne-ajuta mai departe!

  2. Mersi, Cătă! 😀

  3. Oana

    7 iulie

    Ce frumos, Alina! Sa fiti fericiti!
    Singura chestie in plus de care ai nevoie e un buton de share pe blog. 😀

  4. Flavia Neagoe

    9 iulie

    WOW! Din nou m-am emotionat 🙂 si ma bucur asa tare pt tine si sper din inima sa fie o iubire care sa dureze si sa reziste toata viata! Asa nu-mi pierd nici e speranta 🙂 La multi, multi ani inainte!!

  5. @Oana: Mulţumesc mult! Ştiu că blogul meu are nevoie multe :)). Working on that. 😀
    @Flavia: Mersi draga meaa!:)) Ce simpatică ai fost, cică aşa mai ai şi tu speranţă. Bună asta. :))

  6. […] spre zări prea îndepărtate, ci mă voi bucura de începutul de toamnă aici, în Timişoara. America va fi din nou mai aproape, aşa că de data asta îmi propun să arăt mai mult din frumusteţea […]

  7. […] de la cineva din America (atenţie însă, acest lucru nu contează foarte mult şi nu are vreo pondere […]

  8. […] drumul mă va duce acolo, pentru că ar fi puţin absurd şi egoist din partea mea să-i propun lui John să se mute în România. Cu o facultate de bio-inginerie medicală, mă gândesc că s-ar cam […]

  9. Dana

    8 iulie

    Ce frumos,eu va doresc sa fiti fericiti sa aveti incredere unul in celalalt si sa va bucurati de fiecare clipa petrecuta impreuna.:)

  10. […] And so does this one. Even if it wasn’t the warmest ever, nor the busiest, it ended up being an amazing summer. I can’t even believe that the summer I’ve been dreaming about since January is almost over. I have this weird feeling that I’ve been here for longer than 4 months and yet, somehow, time flew. But I guess I need to look  at the brighter side of things. I worked a lot, but I also had a lot of fun. I’m very thankful for being able to meet some amazing people and connect to the ones who I already knew and I’m happy that I got to spend 4 months with my love. […]

  11. […] sărbătorit pe John de Sf. Ion, ne-am bucurat că am aniversat recent 2 ani și jumătate de iubire și înțelegere, am ieșit la în oraș la cine (despre […]

  12. […] parte din drum este o plimbare de 2 ore pe un feribot unde ne facem și primul prieten, John (nu John al meu) care ne povestește despre viața pe insulă, despre oameni și despre locul unde urma să […]

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

INSTAGRAM
Follow me on Instagram!