Deja?

Copilarie vs adultDe când cu ritmul ăsta agitat de viaţă, de când cu implicarea în cât mai multe activităţi, de când cu deadline-urile pe care toţi le avem, pur şi simplu nu mai realizăm cum trece timpul.

Mai că mă ia cu plânsu’ când e duminică seara cu gândul la o noua săptămână plină de lucruri de făcut ce stă să-nceapă, când brusc se face vineri şi zâmbetul îmi revine pe chip că vine vremea de relaxare. Şi uite aşa, pierdem noţiunea timpului şi uităm să facem lucruri şi pentru noi. Ne mai amintim cu ocazia zilei de naştere că a mai trecut un an da’ nici atunci nu stăm prea mult pe gânduri că avem şi altele pe cap.

Şi atunci, eu personal, trăiesc câte o revelaţie ca şi acum 2 zile când cea mai bună prietenă de-a mea din copilărie a venit la mine acasă cu invitaţia la nuntă. Ştiam că urma să facă acest pas, dar până nu am văzut invitaţia nu am realizat că momentul ăla e aici. În momentul în care am început să discutăm despre rochie, cum şi-a dat seama că aia e rochia, lună de miere, buchete de mireasă şi alte câte şi mai câte lucruri frumoase care ţin de organizarea acestui minunat eveniment, am realizat eu de fapt că treaba e serioasă şi că nu mai avem 7 ani.

Copilarie

Da, fetiţa cu care mă jucam cu păpuşile, fetiţa cu care stăteam pe pături în scara blocului, cu care ne jucam în faţa blocului, cea cu care discutam probleme existenţiale de genu’ „Care se mărită prima şi cu cine?” se mărită. Şi uite aşa, avem răspunsul la aceste întrebări care ne rodeau de la vârste fragede. Şi din nou îmi vine mie în cap întrebarea? Dar dejaaaa? Şi atunci fac un mic calcul şi îmi dau seama că da, deja. Că eu am 23 de ani şi ea 24, că asta e mersul normal şi că prin asta urmează să trec cu fiecare prietenă de-a mea.

Doar că până acum nu realizasem cât de repede a trecut timpul de când aveam doar 16-17 ani şi aceste momente păreau atât, dar atât de îndepărtate încât nici nu mă chinuiam să mâ gândesc cum o să fie când vom creşte.

Joaca in copilarie

De la începutul anului am aflat de 3 prietene care se mărită şi de 2 care sunt graviduţe. Aşa că nu ne umplem numai de nunţi ci şi de bebei.

Nu-mi rămâne altceva de făcut decât să mă gândesc că am trecut la next level, că de-acum încolo altfel de momente frumoase ne vor marca viaţa şi trebuie să profităm la maxim de ele, că prea repede trece timpul ăsta. 🙂

Comments


Salut! Eu sunt Alina și de aproximativ un an și 6 luni de zile locuiesc în Statele Unite, unde am luat totul de la 0 încercând să îmi croiesc și să îmi găsesc drumul. Cred în vise împlinite, în oameni și mai cred că viața e un mix între muncă multă, noroc, momente și decizii cheie. Cred că poți găsi frumosul în aproape orice situație și poți învăța ceva de la fiecare persoană pe care o întâlnești. Mă bucur că ai ajuns aici și sper ca mai multe despre mine sper să afli din articolele pe care le scriu, articole care conțin mereu o bucățică din sufletul meu.

  1. Pun pariu că-ți vine și ție rândul, cât de curând. Ale mele colege de liceu și prietene toate-s măritate și majoritatea cu bebei. Eu am rămas tot la 23 de ani 🙂

  2. :)) Măi nu ştiu ce să zic. Cred că mie şi frică să mă gândesc. :))

  3. Crisu

    28 iunie

    cutiuţa albastră e pe drum 😉

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

INSTAGRAM
Follow me on Instagram!